joi, 26 mai 2011

DEFILARE CU CÂNTEC



Nu mă încearcă niciun sentiment...Sau da,dar ascund lucrul ăsta.Mă întreabă:’’Ai plâns?’’ ’’Nu...’’Dar,mi-e greu.Poate mă interpretează greşit,poate cred că nu am ţinut niciodată la ei.Dar nu-i adevărat ,mi-e greu:de fiecare îmi va fi dor chiar dacă poate vom rămâne împreună :cum să uit de Nyky cu ţipetele ei,de Alexa veşnic îndrăgostită,de Alina mereu misterioasă,de Mădă,emonica noastră,de Andrei Ghionea care mănâncă biscuiţi Oreo şi joacă Canter,de Plop,dansatorul,de Adina energică,plină de viaţă,de Marius,cu potenţial la mate,dar fără voinţă,de Nico,sau Mili,gâsculiţa,de Anne puţin certăreaţă,de Maria glumeaţa cu gura cât şura,de Roxana balerina-pictoriţă,de Andrei Sârbu ’’arhitectul’’,de Tonia,matematicianul,de Marian,şopârla,de Zeno,viitoare actriţă,o adevărată celebritate în America de Sud,o încăpăţânată certată cu matematica...De toţi,pentru că am râs,am plâns,am suferit,ne-am bucurat...Pentru că am împărtăşit sau am ascuns unii faţă de alţii păreri,pentru acestea,vom fi mereu împreună.Nu ştiu când a trecut timpul,cum se scurge,unde au trecut patru ani?


Şi parcă abia acum realizez că mai e un pas,punând punct unui capitol frumos.Dar lacrimi nu am să plâng,nu mi-e dor,nu mi-e nimic.Îmi sunt indiferente lucruri care ar trebui să-mi fie TOT,dar eu simt GOL.Azi defilarea ne-a bucurat dar ne-a şi întristat.Până mai ieri spuneam:E DOAR FESTIVITATEA DE ABSOLVIRE...dar după...ZIUA NOASTRĂ,a multora dintre noi!

M-au considerat rea,egoistă,de neînţeles pentru toţi,o nebună ce trăieşte mereu în lumea ei,detaşată de REALITATE mereu...

marți, 24 mai 2011

Despre manele,cocalari şi altele...

La cererea dragei mele mame şi prietene am să fac un articol despre manele cocalari şi piţipoance pentru că mi-a spus:’’Sunt curioasă să văd ce ai scrie,dacă te-ai ocupa de subiectul ăsta’’.Păi maneau este un gen muzical fără număr,fără număr promovat la nesfârşit de KANAL D,Taraf...şi Mynele.Mai mult sau mai puţin apreciat acest gen are priză la public.Personal,fac parte din categoria celor care nu ascultă de obicei o astfel de muzică dar la nevoie,n-am ce face.
COCALARII:tipi ce nu se lipsesc de ochelarii de soare nici în casă,nici p’afară,nici dacă-i iarna cât de lungă sau vară,cât de scurtă,nici zi,nici noapte.Acest accesoriu este Esenţial Existenţei  ’’existenţioase’’ lor.Dacă părinţii le lasă pe mână un hârb de maşină,pentru că n-ar da deocamdată  zeci mii de euro chiar şi pentru odrasla lor,să le cumpere o adevărată maşină,aceştia ar intra cu hârbul într-un  copac sau şi mai bine într-un stâlp,’’aşa în glumă’’...numa’că gluma se îngroaşă când ajunge poliţia!GREŞIT!Scapă tata băiatu’!
PIŢIPOANCELE:frumoase,cu poşete de mii de euro de la Milano,ce îşi fâţâie funduleţul pe Dorobanţi!Eh,da’de unde?!Credeţi că numai pe Dorobanţi în Bucureşti întâlniţi PIŢIPOANCE?În toată ţara...E plină lumea de piţipoance!Şi în satul X sau Y întâlnim aşa fete,care habar n-au pe ce lume trăiesc!Fetele,cu tona de fard,şi cu poşeta la braţ te surprind în orice moment cu cele mai ’’deştepte’’idei gen:Fată am o idee?’’ ’’Gen fată?Super fată?’’ ’’Aşteaptă fată!Că am uitat ideea!’’ ’’Genial fată!’’

FESTIVALUL FLORILOR


La sfârşitul săptămânii Grădina Mare din Brăila,a fost gazda FESTIVALULUI FLORILOR.De vineri până duminică au făcut spectacol elevi ai Palatului Copiilor îndrumaţi de profesorii Marian Ciurea, Steliana Ion, Virgil Cernat, Carmen Musceleanu, Gigi Dogărescu şi Vasile Lipan, artişti de la Casa de Cultură ce au prezentat un spectacol, după care au cântat muzică uşoară soliştii Roxana, Laura Ştefan, Gabriel Ciubuc şi George Petrenco.Spectacol au făcut şi STELUŢELE DUNĂRENE,elevii Şcolii de Artă ‘’Vespasian Lungu’’ iar de la Liceul de Artă formaţia CAMELEON condusă de prof. Laurenţiu Constantin, din care fac parte elevii: Silviu Paraschiv - chitară solo, Alexandru Muşat - tobe, Ana Diaconu - clape şi Ionuţ Drăghici - chitară bas, şi soliştii vocali: Alberto Drăghici, Laura Stoian, Laura Şoga, Raluca Bobe, Viviana Goşman, Iulian Pânzaru şi Alexandru Vlanghie, îndrumaţi de profesorii Adriana Toma şi Laurenţiu Constantin.
Dar fiiind vorba de un Regal al Florilor,bineînţeles că privirea ne-a fost încântată de fel şi fel de flori,ce ‘’s-au lăsat admirate’’şi…cumpărate.Foarte mulţi oameni nu s-au îndurat  să le admire doar cu această ocazie şi au plecat cu ele acasă.’’Vedetele’’ au fost petuniile dar şi alte flori…

luni, 23 mai 2011

MIRROR IMAGES(De vorbă cu mine 2)


*
-Ţi-e frică!
-Nu!
-Eh nu...Pe cine crezi că păcăleşti?
-Mi-e doar ruşine!
-Şi ruşinea e mână-n mână cu frica!Deci îţi este teamă!
-Poate!
-Poate?!Ce ţi-a trecut prin cap când ai început să reacţionezi astfel în faţa tuturor?
-Nimic...
-Chiar că nimic!Ai vrut să le demonstrezi că eşti altfel...Şi la fel ca ei!Ai crezut că te vor aprecia mai mult?Prostii!Era evident că vor aştepta o aşa ocazie!Tu te-ai pierdut,iar ei au profitat...E logic!
-Da...
-Acum trebuie să îndrepţi lucrurile,nu aştepta ca timpul s-o facă!
-Eşti rea!
-Că tu ai fi mai bună!...
-Nu!
...
**
-Hei!Ce-i cu tine?Vorbeşti singură?
-Nu!De ce?
-Păi...Mi s-a părut că mai eşti cu cineva..şi...
-Ţi s-a părut
***
-Acum te cred  şi nebună!
-Tu?
-Ei,ei TE CRED pe tine o nebună...
-Ştii că nu-mi pasă!
-Da’de unde?!Vrei să pari ’’nesimţitoare’’ şi nu araţi tuturor,însă...Vezi că te urmăresc acum!Se întreabă  dacă te-ai ţicnit!
****
-Hei!Ţi-e bine?!Te simţi rău?
-Nu,n-am nimic!
-Am crezut...Nu contează...
*****
-Ţi-am zis?!Dacă nu-ţi păsa nu răspundeai!
-Poate...
                                                                                               

sâmbătă, 21 mai 2011

SFÂRŞITUL LUMII...

SOra 6:44 PM...Încă trăim,dar nu vă bucuraţi...pentru că “avem şansasă murim şi la ora 4:00 AM mâine dimineaţa.Însă,vorba unui cunoscut:”SUNTEM ATÂT DE DOBITOCI ÎNCÂT ŞI APOCALIPSA NE OCOLEŞTE.”Deci bucuroşi să fim,şi să mulţumim acestei calităţi ce se numeşte DOBITOCENIE”.Să trecem peste asta.Fie vorba între noi:de câţiva ani încoa’tot am murit…Şi aşa este.În fiecare zi mor şi se nasc oameni.Astfel trebuie să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.Gogoaşa lansată de prezicatorul Camping se dezumfla la fel de rapid cum a luat şi dimensiuni planetare, lăsând la vedere adevăratele interese. Cele financiare.Astfel,aceste aberaţii au făcut vâlvă printre mulţi oameni,unii luând în râs acest subiect…şi pe bună dreptate. Bucuraţi-vă de sfârşitul lumii, nu se ştie dacă veţi mai prinde vreunul în timpul vieţii!
                Până atunci…APOCALIPSA să mai aştepte!

miercuri, 18 mai 2011

NU-TI PIERDE DRAGOSTEA

Viaţa ca o curvă

Oferindu-ne şi bucurii şi dezamăgiri viaţa pare pentru mulţi să fie de neînţeles.Aşa că aceştia consideră că e drept să-şi bată joc de ea,că e firesc. Nu-şi dau însă seama că însăşi viaţa se joacă cu ei...Că îi învârte pe degete cu uşurinţă cum un baschetbalist profesionist jonglează în mâini cu mingea?!Şi plâng,râd,se descarcă,se interiorizează,bat cu pumnul în masă,îşi impun anumite standarde,se tem,îşi fac curaj,înfruntă temerile,spun STOP şi...o iau de la capăt.Şi fac la fel  de fiecare dată...Că dacă viaţa bate filmul,să fie luată şi viaţa la pumni şi picioare.Viaţa e înţeleasă greşit:ea pare să fie în ochii multora o curvă,dar NU,nu e.Pare mai mult să fie o întrecere într-un joc de cărţi subit...

marți, 17 mai 2011

Ea...

EA...
Aromă de tutun,
Mâini aspre,atingere fină:
E mama...
Nebună de mine,caută...
Şi caută,şi tot caută cu privirea
O lume mai bună,
Nu pentru ea,tot pentru mine.
Şi-o văd,în fiecare zi
E tristă,se pierde în uitare
Pivind înaltul,eu spun:
E nebunesc cum toate-s efemere,
Şi mama-i veşnic în gând!
Cu lacrimi rog cerul s-o poarte
Aproape,departe,aici şi acolo
Să-mi fie alături...





(Mi-am incercat nororcul si cu o poezie...Reusita sau nu mie imi place*..:P)

NOAPTEA MUZEELOR ÎNTR-UN “ORAŞ DE PROVINCIE”


Acest eveniment de succes ce s-a desfăşurat în întreaga ţară,şi nu numai,a deschis porţile a peste 40 de muzee.Cu mic,cu mare,însetaţi de cunoaştere,dar fără posibilătăţi financiare,mulţi oameni au profitat de această sărbătoare pentru a descoperi lucruri noi,sau pentru a pătrunde şi mai bine înţelesul acestora.           
Desigur,au fost şi mulţi care auzind din vorbă în vorbă că e “moca”au “bătut”drumul degeaba,neinteresându-i prea mult arta.Am întâlnit in unul din muzeele vizitate şi persoane care “au venit ca să fie văzute de “x” sau “y” ” ştiind că aceştia nu vor rata o aşa ocazie.
La Brăila,această iniţiativă remarcabilă a avut parte de prezenţa multor iubitori de artă. Aceştia au prins aripi la vederea inconfundabilelor opere ale renumiţilor pictori Grigorescu,Tonitza,Ressu,Iser etc.Să amintim de sculpturile lui Nică Petre:SEMINŢELE,INCANTAŢIILE,ADAM ŞI EVA.
Cum să uităm oare de cel ce a crescut în mahalaua Comorofca,şi a făcut cinste prin creaţii precum CODIN,CHIRA CHIRALINA,NERANŢULA,acestui “oraş de provincie”?În casa ce-i poartă numele zac şi acum uitate uneori de timp,lucruri ce i-au fost dragi.
Dar doar ce-i doi fac cinste urbei noastre? Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu, Ana Aslan, Edmond Nicolau?Să-I dăm la o parte?ŞTIU…E trist,cum pe măsură  ce “Civilizaţia creşte, cultura scade”.

CHANGES


Simţi cum te sufoci,cum nu ai puterea să spui ceea ce gândeşti,cum eşti constrâns să faci doar ce zic apropiaţii care îţi cer lucruri străine de tine.Ţi-e greu,dar e spre binele tău,că aşa zic ei.Aceşti EI sunt necunoscuţi pentru tine.Nu mai sunt ca ieri…Şi realizezi cum ieri totul era diferit!Şi-ţi pare rău.Ai fi tentat să spui că ieri a fost mai bine,dar nu ştii ce te aşteaptă cu fiecare MÂINE.Ai nevoie de stabiltate,dar o schimbare în bine nu ţi-ar strica.Dar dacă te gândeşti bine… nici o schimbare în rău nu te-ar afecta,ba din contră,te-ar învăţa,te-ar pregăti pentru ceva şi mai şi.Te frămânţi,cauţi răspunsuri la toate întrebările pe care le pune viaţa,neînţelegând,că răspunsurile tale sunt de fapt întrebări pe care tu le pui…Şi pierzi din timpul tău.Oricum totul e inutil.
    Vrei o schimbare dar nu ştii unde să o cauţi şi greşeşti căutând-o la altcineva …Că altcineva nu eşti tu.Însă ai nevoie şi de stabilitate.Şi iar ţi-e greu să faci o alegere benefică pentru tine!Şi-o laşi pe mâine,că timp mai e,(dar timpul zboară),când ţie îţi este frică de această alegere...Amâni la nesfărşit.Dar NESFÂRŞITUL ăsta are şi el un sfârşit!Şi din nou spui...PAS.
           Nu laşi pe nimeni să te judece...Te temi de vorbele acestor NIMENI cu toate că-ţi spui mereu că părerea lor nu contează...Dar te doare şi încă cum.Te sperie apropierea lor şi vrei să te îndăprtezi cât mai repede ca să nu le mai auzi vocea.Şi fugi,îţi pierzi urma şi nici tu nu te mai găseşti...

luni, 16 mai 2011

Eurovision

 Concursul influenţelor geo-politice a strâns la un loc 43 de ţări,dintre care doar 25 finaliste.Printre acestea s-a numărat şi România care a fost reprezentată de o formaţie nouă,cunoscută foarte puţin pe piaţa muzicală românească:HOTEL FM. Cei trei orădeni, Gabriel Băruţă, David Bryan şi Alex Szuz au făcut spectacol,cu melodia CHANGE.Dezinvolţi,carismatici,băieţii au oferit un show frumos publicului.Însă,se pare că energia pozitivă pe care ne-au transmis-o,nu a fost  destul de convingătoare…şi  am avut de pierdut,obţinând un modest loc 17. Zdob şi Zdup, care au cântat pentru Republica Moldova, au terminat concursul pe locul 12.
Ţara învingătoare, Azerbaidjan, a fost reprezentată de Ell/Nikki ce au interpretat piesa  RUNNING SCARED.După părerea mea,spectacolul pe care această ţară l-a făcut a fost modest,gemenii irlandezi, Eric Saade,suedezul,sau Mika Newton din Ucraina ridicându-se la un alt nivel…ca mulţi alţi participanţi, dar,cum spectaculozitatea momentului nu ajunge şi cum “Interesul poartă fesul” mulţi speră la “anul următor”.

sâmbătă, 14 mai 2011

Dansul


“Dansul este cea mai elevată, cea mai emoţionantă, cea mai frumoasă dintre arte, pentru că nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă; este chiar viaţă.”Havelock Ellis
Fiecare om îşi transmite sentimentele pe căi diferite:prin arta culorilor,prin muzică…Însă dansul reprezintă o cale de cunoaştere,o legătură între om şi Univers.Limbajul trupului în ritmul muzicii poate însemna mai mult decât o mie de cuvinte.Corpul,comunicând cu mintea şi sufletul,  transmite experienţe cognitive şi gânduri afective,asemenea eului liric într-o poezie.
Începuturile dansului  se confundă cu ritualurile din timpuri străvechi.De la baletul clasic,la cel modern şi nu numai,această artă a evoluat.Puţini sunt cei care au curajul să-şi transmită prin mişcare sentimentele.
Sugestiv,imprevizbil,impresionant,dansul  este însuşi sufletul vieţii.
Dacă eşti unul dintre cei care au puterea,să transmită diferite emoţii pe această cale,eşti special...

vineri, 13 mai 2011

MATEMATICA


Etimologia: acest cuvânt îşi are originea din grecescul μάθημα máthēma ce înseamnă “învăţare”,”studiu”,”ştiinţă”.
 Un subiect delicat pentru generaţia nouă şi nu numai,matematica dă bătăi multora(mai ales mie).Mă consider “tufă de Veneţia” la acest capitol.Încă de la grădiniţă,am realizat că această frumoasă materie reprezintă “o pasiune”de-a mea,şi că voi purta o bătălie cu ea.Că vorba ‘ceea:”De ce ţi-e frică nu scapi”.Şi pe de-o parte “Rău cu rău,dar mai rău fără rău”.Ne întrebăm de ce există matematica?Dar de n-ar mai exista,oare noi ne-am descurca?
Am ţine noi cont de noţiunea timpului şi a spaţiului? În zilele noastre, toate științele utilizează rezultatele muncii matematicienilor și multe alte domenii sunt generate de matematica însăși.De aceea trebuie să fim flexibili,adaptându-ne acestei "situaţii".

marți, 10 mai 2011

DE VORBĂ CU MINE



Viaţa este precum o stea.Începutul ei este când apare pe cer,adunându-şi apoi toate forţele pentru a străluci şi dispărând neajutorată ca pâlpâirea unei lumânări.

Copilăria începe cu un vis scăldat intr-o măreaţă rază de soare.

Frumos,dar totuşi trist…Aşa s-a încheiat ultima noastră întâlnire.Eu din păcate am realizat prea târziu că…s-a sfârşit pur şi simplu.

Îmi aduc aminte că am pornit cu inima strânsă,ca niciodată,către casa bunicilor.Mi-a spus o fărâmă din suflet că ceva nu e bine. Şi…a avut dreptate.Nimic nu mai era cu îl lăsasem parcă nu demult. Satul?S-a ascuns?L-a înghiţit pământul,oare?Da…Am pornit cu paşi repezi către locul unde nucul cu crengi mari proteja căsuţa veche,locul meu de poveste.

 Dar apropierea,în loc să-mi potolească dorul şi neliniştea,parcă mai străină mă făceau să fiu,de locul de care acum nu mult timp, m-am despărţit.Din curtea mare a ieşit o fată mică,cu părul de abanos.Mi se părea cunoscută dar…Şi-a fixat privirea asupra mea şi mi-a spus:

-Te-au aşteptat!Dar ea nu a mai avut răbdare şi au plecat împreună.Ştii tu…Le-am promis că nu vei plânge!Şi trebuie să te ţii de cuvânt!

Degeaba.Lacrimile îmi brăzdau faţa fără oprire.

Fata a ţipat:

-Potoleşte-te!Ai ştiut că se va întâmpla.Şi în plus vorbele lor înţelepte te vor călăuzi mereu.

-E adevărat,însă s-a întâmplat atât de devreme!...

Hai vino să-ţi arăt ceva…

În faţa-mi,s-a deschis astfel un ocean…Un ocean pătat de o căprioara flămândă şi înfrigurată.Călăuzită de a stelei mele strălucire, mă îndrept spre ea să-i simt blândeţea si răsuflarea fierbinte.

O ating,o cuprind, o simt şi dintr-odată în juru-mi  totul se trezeşte la viaţă într-o  primăvară fără de sfârşit.Îmi revăd copilăria ţesută cu vraja basmelor şi parcă nu realizez cum timpul s-a scurs.

                Şi fata,fata cu părul de abanos sunt eu sau…am fost.M-am schimbat atât de mult…Foarte mult.În acel moment ea mi-a citit gândurile:

                -Nu te-ai schimbat!Doar că ai crescut…

Si astfel zece anotimpuri au trecut,anotimpuri cu dulcea amintire a copilărie.După zile de furtuni şi ploi, acoperită de curcubeu, văd privirile bunicilor care se duc pe ale naturii cărări si îmi lasă moştenire doar orizontul infinit .

                Dar cântecul duios al mamei?Cum să uit de el?Şi el mi-a încântat copilăria ajutându-mă să descopăr necuprinsul…

Aşa m-am privit…Am văzut o fată,o copilă plină de energie,mai veselă decât cea de acum…

                -Oare eu am fost aşa?

Fata a surâs trist:

                -Ai uitat şi e normal!

                -Nu…nu e corect pentru mine,pentru tine ,pentru noi.

                -Poate că nu,dar… În lumea asta parfumată ,cerneala se scurge domol prin stiloul vieţii şi călimara se goleşte.Tu trebuie să înţelegi şi să te bucuri de fiecare strop din această sticluţă.O copilărie frumoasă ? Se pune raza de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin!De asta ai avut şi tu parte:de reţeta copilăriei fericite.

 Cu această “cerneală” se porneşte povestea vieţii.

                -...Ce frumos vorbeşti...vorbesc ori vorbim?

                -Vorbim...Dar ce repede s-a scurs timpul nostru.Acum trebuie să ne despărţim...Trebuie să plec...

                -Atât de repede?

-Atât...


















                                                                                                                                                                                                                     


Cum să cazi?



Depinde cum pui întrebarea.În sensul că poţi cădea în picioare,pe burtă sau...e interzis să cazi.Ce-i prostia asta?Să cazi?...


Se aşteaptă la multe...şi totuşi la prea puţine.Dacă merge totul strună pentru tine n-au nimic de zis(oricum pentru ei totul e OK).Dar hop,cum ai căzut te-au şi văzut şi(fie vorba între noi te-a cam durut lovitura)…Da’ cu toate astea,te ridici cu greu,că’n-ai ce face.Să rămâi jos?INADMISIBIL!Şi pentru ei şi pentru tine.Însă ţine-te bine!Că hai...ai ajuns în picioare cum ai ajuns,dar în jurul tău sunt alte zeci de persoane care vor de abia acu’să te “sprijine”.Şi le laşi “s-o facă” că tu ştii ce le poate scufiţa,şi mai ştii că INTERSUL POARTĂ FESUL…Cu toate că ele te împiedică mai mult.Dar tu le elimini cu discreţie,ele crezând că-ţi sunt şi mai aproape şi că te-au păcălit.Dar aceşti oameni ţi-au deschis ochişorii mai mult…Şi bine au făcut!


Cât (te)-au aşteptat ,,sus”nu s-au întrebat cum o mai duci.Doar acum cât eşti lângă ei...Da’fă aşa “la mişto”buf,din nou, ca să vezi atunci veselie pe ei.Nu ştiu...În momentul acela şi ei te văd pe tine,dar şi tu-i vezi pe ei,însă totuşi nu vă vedeţi.Ori mai bine zis,ei nu văd ce faci tu între timp...că vorba ‘ceea “Prostu’ râde de ce-şi aduce aminte”.Adică... văd că eşti iar în putere,dar nu privesc mai departe.Ei cred că baţi pasul pe loc şi că stai aşa de aiurea!...


Băi...şi ai învăţat să cazi în picioare...Ca o felină cu... nouă vieţi.Spre deosebire de ea tu ai o viaţă..sunt norocoşi dar şi ghinionişti cei ce au dat să trăiască o nouă viaţă.În primul rând că au avut parte de o nenorocire(ştiu eu:un accident sau…mai rău) şi în al doilea rând că le e dat să trăiască.Ori invers.Însă tu ai mare grijă sau măcar încerci,că nu ştii când te loveşte OZN-ul.Şi-ţi zic eu că te doare tare...Şi n-ai cum reacţiona că te fură extratereştrii.


Vrei să spui probabil că te-am cam plictisit.Oricum ce-ţi pasă ţie?Sau ce-mi pasă mie?Am sau n-am dreptate?


Dar vezi că te-am cam obosit cu atâtea “daruri inutile”…Deşi n-au fost multe de zis.Exprimarea mea ţi se pare neglijentă?!Eh!Şi?Je m'en fiche!Însă mai am ceva de spus:…Atenţie la netenţie.


Pa!Pa!

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte