Am simţit nevoia nebună de a mă îndepărta de tot ceea ce mi-e cunoscut,astfel încât m-am trezit în faţa templului sacru al cărţilor,biblioteca.Am deschis cu timiditate uşa grea,simţind un uşor miros de mucegai.M-am îndreptat către scările masive şi am urcat la primul etaj al colosului:rafturile mari ascundeau cărţi pline de praf şi pânze de păianjen.Dorind să le cunosc dincolo de colbul aşternut de timp,ochii mi-au sărit la una dintre cele mai voluminoase cărţi.Am deschis-o.Paginile-i erau îmbâxite iar scrisul aproape indescifrabil.
Încercând s-o descopăr,am auzit o voce:
-Insolenţa se plăteşte!Părăseşte templul sau vei pieri!
-Cine eşti?De ce-mi vorbeşti aşa?
-Nu contează cine sunt eu!Sau dacă doreşti să ştii...Sunt stăpânul bibliotecii!Îţi poruncesc să părăseşti acest loc.
-N-am s-o fac până nu te arăţi!
Astfel,din întuneric un om bătrân,gârbovit,cu ochii negri ce ascundeau o întreagă poveste,cu părul alb şi barba lungă şi încărunţită s-a ivit purtând pe umeri o pasăre,la fel de negră precum ochii lui,un corb.
-Acum poţi pleca!mi-a spus c-o voce autoritară,pătrunzătoare.
-Rămân aici!Nu am bătut atâta drum doar pentru atâtExplică-mi,mai bine bătrâne,misterul acestei cărţi pe care o am în mâini.
-Mesajul trebuie să rămână o taină.Sunt aici de mai bine de un secol şi nimeni nu a încercat vreodată să-mi încalce teritoriul.Însă tu...
-Vreau să aflu acest secret!Spune-l!
-Dar astfel vei pleca?!
-Jur!
-E vorba despre tezaurul cunoaşterii Universului.Al tuturor comorilor.
-Înţeleg!
-Deşi n-ar trebui!
-Plec!Dar mă voi întoarce odată ce toate aceste secrete le coi desluşi.
-N-ai să poţi!
-Vom vedea!
Astfel am început studiul întregii lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu