sâmbătă, 29 octombrie 2011

Dor de septembrie

Cosmogenia miilor de gânduri sparte în zeci de cioburi.Reale,virtuale,plăsmuite în imaginea lunii,văd ecourile cuvintelor sunând cântecul ploii!Şi tremurul fierbinte al mâinilor reci atingând pământul  încins de zâmbetul înfrigurat al soarelui...E frântă tăcerea de oftatul acela scurt şi sec şi plin de nimic.Tăcerile sunt precum figurinele de ceară topite de scânteile curcubeelor crescânde în orizontori stinse de jar albastru.Caut acel septembrie cu aromă de rom şi descopăr începuturile fără sfârşit:acele finaluri fără de sfârşit.Într-o ureche se aude bătaia a patru suflete,iar în unul din aceste suflete zace un corp fără viaţă,într-un trup vrăjit de frumuseţea sângerie a cerului.Somn.Şi în vis se aude:






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte