mansardele

" somnul şi tobele, rom şi trupul sălbatic. chitara cu vise"...

noaptea trecută
am adormit cu fereastra deschisă
între două muchii de cer
aveam părul ud şi miroseam
a şampon bărbătesc
miroseam a menstruaţie în prima zi
când mă doare spatele cumplit
şi fac glume proaste şi nepotrivite: atunci râd
numai eu şi toată ziua sunt nervoasă.

pielea mea se frângea
umil- scrâşnind într- o mişcare vibrantă
nepământească, preţioasă.

eram în cădere noaptea trecută
cădere în gol şi atât de firească
ce frumos, trup aveam
umerii îmi cercetau-
mansardele ploilor.

iubeam, iubeam
nebuneşte.

băieţi, poeţi, taţi,

" de la o vreme îţi calculezi timpul în ţigări la oră fixă fumul trage clopotul de limbă" - M. Şt. Aldea

19.07 la ceas demenţial mihnea cramă centru toanta strânge masa în pumni- mizeria din farfurie fascinaţie hai, ştef, hai punem punct nu ne jucăm aici, hai, ştef, hai tată, scoate vinul cel mai bun e rost de petrecere beţivule scârbă de om- îmi place ştef, îmi place M. , îmi place dinu, îmi place fab sfâşietor şi compotul cu vişinie şi femeile lui, zebrele, garsoniera mihnea demenţial, antet, felinarele cu lumina albastră, călătorie, cabană, pisică, diavolul cu chip angelic, vlad- zeppelini şi hipioţi, amnesiile şi zebrele iar.

insomnie

"...cu-o mâna în arbori, cu alta-n nisipul cărunt"

pijamale reci, haine de somn pentru surzi
îţi caut tâmplele, într- un impuls prostesc,
nepriceput, ridicol.

ridic jaluzelele, fabulosul soare cu dinţi...
fabulosul soare cu dinţi
îşi desface cu descântec 
lumina portocalie, nefirească, ademenitoare.

nouăsprezece
mă scoate din minţi 
ticăitul prelung al ceasului vintage
de mâna stângă
şapte
cu mâna pe frunte
învăţ să număr- până la degetul mic, 
până la omul frumos de la zebră, 
până la Poli, până se face frig
rumori strâmbe aruncate pe sârmă
el zâmbeşte şi eu trec mai departe. 

inert, albastru, ideal
sâmburi cu fruct din fistic.

haine de somn, pijamale reci 
la zebră, tramvaiul mă loveşte şi fug
Chevilly-Larue.

editare de conţinut: cafeaua

" frunte şi tâmplele cuminţi"...

teribil, teribil
i-am spus
ascunzându- mi chipul,
două ore cu trenul şi suntem acasă, pe cuvânt
la pasaj e tare aglomerat, duminica mai ales
o cafea cu două monede de cinci
drăguţ mod de a face să zâmbească
pe cineva 
(pe mine mai ales)
sub uşa albastră
în gara cu vise formidabile

îşi priveşte cântecul de sub
unghie şi adoarme legânându- şi genunchii
într- un somn latent
şi firesc

şapte fără zece-
îmi eşti nu ştiu cum- cum se zice
gleznele uşoare se frâng
într-o îmbrăţişare deloc afectuoasă
însă ciudată şi intensă.

 

 

conjunctiv.

" Ioanna- încântată de cunoştinţă" .

să mă gândesc la Dinu între două staţii de autobuz. pisica albastră din spatele magazinului de ziare. "ştii, dincolo de pasarelă... faci la dreapta şi ajungi" . iluziile şi cămaşa albastră. cafeaua şi scaunele roşii. trupul fad şi puternic. pachetul cu şerveţele ( neparfumate, nelacrimogene). trotuarele strâmbe din oraşul vecin.  fascinantele călătorii, cu adolescenţii nebuni pe urme. nebuni şi frumoşi. "ştii tu, porţi fluturi pe tâmple!" "ce-mi faci tu mie?". catedrala cu fruntea scăldată- n lumina cuminte. roşu aprins. ştie el.

frumoşi.

"little girl, little girl, why are you crying? "

se face seară şi deasupra oraşului
e lumină caldă de început de toamnă:
stau picior peste picor şi aştept, parcă intenţionat (deloc adevărat şi profund)
scârţâitul lent şi dezihimbat al podelei.

se face frig şi-mi schimb trupul
zvelt şi sofisticat, matur- deşi încă
foarte, foarte crud.

lăsăm în urmă biserici
şi case cu mulţi copii,
acei copii- despre care se vorbeşte cu milă
la televizor.

da' nouă nu ne pasă- noi suntem
nebuni şi frumoşi
cu cerul adunat pe umeri.

sunt frumosă pe scaunul roşu
cu pântecul preţios şi cuminte
aşteptându-l pe cel mai frumos din
oraşul acesta.