joi, 3 septembrie 2015

scriere, scriitor


"E un joc egal de părinți, cu oameni ca voi, cu fetițe ca mine".

E un joc egal și nul. Gol, fad. Nerăbdare mea. Jumătate de drum l-am trecut prin tunel. Să dorm și parterul blocului să se prăbușească, iar eu, nespus de visătoare și de somnoroasă, să mă trezesc și să adorm din nou, într-un nesfârșit șir de blesteme. Asta e de fapt condiția jocului, i-am zis, asta e. Cedez insistențelor tale, demonule,  hai/ te rog mai mult. Trenul meu și uriașul oraș în care posibilitățile sunt într-un zero absolut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

conducem cadillac-uri în vise de noapte

conducem cadillac-uri în vise de noapte